Trasarea metodei liniilor de tendință. Cum se construiește un grafic exponențial în Excel. Instrumente de prognoză în Microsoft Excel

TOPOGRAFIE - Note de curs - PDF Free Download

Reţele de îndesire de ordinul V : introducere, generalităţi Metode clasice de îndesire îndesirea prin intersecţii Aspectul matematic şi topografic Proiectarea reţelei de îndesire prin intersecţii Intersecţia înainte 17 Lecţia Intersecţia înapoi retrointersecţie, Pothénot Intersecţia combinată Intersecţii la limită Precizia intersecţiilor Calculul cotelor punctelor de intersecţie 3 Lecţia Îndesirea reţelei geodezice cu tahimetre electronice cu staţii totale Îndesirea reţelei de nivelment de stat nivelmentul tehnic; de ordin V 9 Lecţia Determinarea poziţiei punctelor cu sateliţi de poziţionare Sisteme satelitare.

trasarea metodei liniilor de tendință cea mai bună strategie de opțiuni binare timp de 60 de secunde

Drumuiri 49 Lecţia Generalităţi, clasificarea drumuirilor Drumuirea unghiulară tahimetrică încadrată. Cazul general Proiectarea traseului.

  • (PDF) 1. INTRODUCERE | Alexandru Cristian - traficgratuit.ro
  • Tutoriale și exemple de tranzacționare utilizând liniile de trend
  • Adăugați ecuația liniei de tendință. Construirea unei funcții de tendință în Excel
  • Calcul folosind tabele realizate prin mijloace Microsoft Excel Diagrama algoritmică Rezultate obținute folosind funcția Linear Prezentarea rezultatelor sub formă de grafice Introducere Scopul lucrării cursului este de a aprofunda cunoștințele de informatică, de a dezvolta și de a consolida abilitățile de lucru cu procesorul de foi de calcul Microsoft Excel și produsul software MathCAD și aplicația acestora pentru a rezolva problemele folosind un computer din domeniul tematic legat de cercetare.

Alegerea punctelor de drumuire Elemente măsurate în teren. Calculul coordonatelor punctelor drumuirii Drumuirea orientată direct în teren cu orientări directe 57 Lecţia Drumuiri fără vize de capăt Precizia drumuirilor unghiulare Drumuiri busolare 63 Capitolul 9: Reţele topografice independente Lecţia Generalităţi Determinarea reţelelor topografice prin drumuiri Drumuirea unghiulară închisă Drumuirea busolară închisă 7 Capitolul Ridicarea detaliilor Lecţia Generalităţi.

Metode de ridicare a detaliilor Metoda radierii detaliilor Principiul metodei 74 i 3 Radieri cu staţia totală şi tahimetrul Radieri cu busola topografică 77 Lecţia Ridicarea detaliilor prin metoda drumuirii Ridicarea detaliilor prin metoda intersecţiei Ridicarea detaliilor prin metoda absciselor şi ordonatelor sau prin metoda 81 absciselor S-au detaliat şi câteva cunoştinţe elementare despre erori, în special cele legate de determinările care au cea mai ridicată frecvenţă în practică.

Pentru că topografia preia din geodezie şi cartografie o serie de noţiuni pe care le foloseşte în interes propriu, s-au dat şi câteva noţiuni din aceste domenii, insistând doar pe cele strict necesare din geodezie şi pe proiecţia stereografică 70 legiferată la noi.

În partea a doua se prezintă metodele topografice propriu-zise pentru ridicarea în plan, cele cu care topograful intră cel mai adesea în contact. Problema de bază a ridicărilor în plan o constituie determinarea poziţiei punctelor topografice caracteristice, cele care definesc conturul unui detaliu sau care redau relieful terenului prin coordonatele lor, date într-un sistem de referinţă.

Privite în ansamblu, metodele şi procedeele de lucru folosite în mod curent în topografie sunt numeroase.

Fiecare necesită măsurători şi calcule având, în acelaşi timp, unele trăsături şi aspecte proprii, specifice, cum ar fi: principiul de determinare, definit de elementele geometrice de măsurat unghiuri, distanţe, înălţimi, timp de propagareculese cu aparatură corespunzătoare; modul de rezolvare, direct sau indirect şi baza matematică, respectiv analitică sau trigonometrică; precizia teoretică ce o poate realiza, condiţionată de instrumentele folosite şi numărul de măsurători; poziţia ocupată în ansamblu lucrărilor, poziţie ce devine şi criteriu practic de clasificare; randamentul şi eficienţa economică de ansamblu a lucrărilor.

Clasificarea metodelor topografice este dificilă având în vedere numărul şi diversitatea lor. Criteriile de clasificare sunt variate: după etapa în care este utilizată, se disting metode de îndesire a reţelei geodezice, ce conduc la reţeaua de sprijin, de realizare a reţelei de ridicare şi metode de ridicarea a detaliilor. Etapa de lucru reţea de sprijin reţea de ridicare ridicarea detaliilor reţea de sprijin ridicarea detaliilor Utilizare secundară reţea de ridicare îndesirea reţelei geodezice reţea de ridicare reţea de ridicare profile topografice nivelment de suprafaţă Precizie f.

Parcurgerea prezentului curs poate fi considerată o introducere în topografie. Aceste cunoştinţe, coroborate cu cele de la lucrările practice şi cele dobândite în perioada de practică topografică, pot fi utile celor care doresc să presteze munca de topograf, pentru care, conform legislaţiei în vigoare, se pot atesta la instituţii abilitate.

Execuţia acestor reţele este de competenţa topografiei şi a topografului, aşa încât sunt ele trebuie cunoscute pentru că: - lucrările topografice trebuie să pornească de trasarea metodei liniilor de tendință o anumită densitate a punctelor vechi, - în acest fel se asigură legarea lucrărilor topografice de coordonatele sin sistemul de proiecţie stereograficunic şi obligatoriu la noi.

Fiind considerat ca o introducere în topografie, capitolul de faţă cuprinde în primul rând cunoştinţe de bază precum principiile care stau la baza topografiei ca ştiinţă sau modul de marcare şi semnalizare a diferitelor puncte topografice. În cuprinsul acestui capitol sunt prezentate şi tipurile de metode folosite în mod curent de topografi pentru îndesirea reţelei geodezice.

Aceste metode vor fi diferenţiate explicit după momentul de apariţie a lor, aparatura folosită, actualitatea lor în cadrul lucrărilor topografice curente. Se va da aşadar o importanţă sporită acelor metode care sunt mai folosite în momentul de faţă, în detrimentul celor clasice care, deşi au făcut epocă zeci şi chiar sute de ani, sunt în prezent mai puţin folosite. Structurarea metodelor este asemănătoare trasarea metodei liniilor de tendință şi ordinea de abordare cu cea din tabelul prezentat în secţiunea introductivă.

Lecţia 1 Obiectivul lecţiei 1 Ridicarea în plan este operaţiunea de bază în topografie, care trebuie cunoscută sub trasarea metodei liniilor de tendință aspecte pe care situaţiile concrete le reclamă. Asocierea de termeni provine din traducerea mot a mot din franceză a expresiei sinonime lever en plan şi este folosită ca atare în toate lucrările topografice. Topografia, ca toate ştiinţele tehnice, are la bază o serie de principii, adică de convenţii sau trasarea metodei liniilor de tendință aplicabile în toate situaţiile.

Excepţiile de la aceste principii vor fi semnalate atunci când apar în cursul de faţă. Principiile topografiei stau la baza modului de lucru practic în topografie, indiferent de metoda folosită. Ele trebuie cunoscute şi aplicate în concordanţă cu metodele de lucru trasarea metodei liniilor de tendință care situaţiile concrete le cer Ridicarea în plan: obiect, clasificări, succesiunea lucrărilor Prin ridicare în plan se înţelege ansamblul lucrărilor de proiectare, măsurare, calcule şi raportare grafică a unei porţiuni de teren.

Scopul ridicărilor îl constituie întocmirea de reprezentări ale terenului planuri, profile prin mijloace topografice, legate de aparatura şi metodele specifice.

CS50 Lecture by Mark Zuckerberg - 7 December 2005

Clasificarea ridicărilor topografice se poate face după conţinutul lor: - ridicări planimetrice, în care se determină poziţia în plan a punctelor 3 7 - ridicări altimetrice niveliticecare au ca scop determinarea poziţiei pe verticală a punctelor, - ridicări combinate, care au ca scop determinarea completă a poziţiei punctelor, în plan şi pe înălţime. Scara unei ridicări topografice este raportul între o distanţă d măsurată în reprezentare şi corespondenta D din teren a aceleiaşi distanţe, redusă la orizont.

Reprezentările la trasarea metodei liniilor de tendință scări constituie obiectul lucrărilor topografice curente şi se numesc planuri de situaţie.

Acestea sunt deosebit de importante, întrucât constituie baza oricăror lucrări tehnice de investiţii drumuri, amenajări de torenţi, construcţii diverse etc. Succesiunea lucrărilor în topografie este bine stabilită şi este arătată grafic în figura 7.

Figura 7. Succesiunea lucrărilor în topografie Orice ridicare topografică, indiferent de suprafaţă, scară, precizia urmărită, se execută în cadrul unei reţele de sprijin.

Aceasta este alcătuită din puncte ale reţelei geodezice de trasarea metodei liniilor de tendință şi din puncte ale reţelei de îndesire, de ordin V. Determinarea punctelor de ordin V este de competenţa topografiei.

Lucrarea la curs: Aproximarea unei funcții prin metoda celor mai mici pătrate.

La rândul ei, reţeaua de sprijin este încă prea rară pentru nevoile curente ale topografiei şi ea trebuie încă îndesită în zona de lucru cu puncte ale reţelei de ridicare. Reţeaua de îndesire şi cea de ridicare sunt considerate reţele topografice. Ridicarea detaliilor se face practic din punctele reţelei de ridicare, care pot fi determinate, funcţie de nevoile practice, în plan x,yîn înălţime z sau combinat x,y,z.

Ordinea lucrărilor descrise în figura 7. Prin excepţie, în cazuri bine justificate ridicări pentru realizarea unor lucrări de artă, care necesită precizii deosebite sau ridicări de importanţă foarte mică, pentru care efortul legării în reţea nu se justifică se pot executa lucrări în cadrul unei reţele locale, ale cărei puncte nu au nici o legătură cu acelea ale reţelei geodezice de stat. Principiile generale ale topografiei După cum s-a arătat, topografia are la bază reguli principiicare se aplică în orice situaţie.

trasarea metodei liniilor de tendință prin ce este susținut Bitcoin

Principiile enumerate se vor regăsi în toate de metodele topografiei studiate mai departe. Detaliile din teren se descompun în puncte caracteristice. Prin puncte caracteristice se înţelege numărul minim de puncte care permit reconstituirea formei unui detaliu din teren.

Detaliile pot să fie naturale râuri, lacuri, păduri sau artificiale drumuri, canale, construcţii. În funcţie de modul de determinare pot fi de planimetrie definesc forma şi mărimea unui detaliu, poziţia în plan faţă de alte detalii din jur sau de altimetrie dau poziţia în înălţime trasarea metodei liniilor de tendință punctelor.

Tutoriale și exemple de tranzacționare utilizând liniile de trend 2021

Pentru contururile poligonale lucrul este simplu, întrucât schimbarea direcţiei este bruscă şi sesizabilă figura Pentru detaliile cu un contur sinuos oarecare limita unui trup de pădureoperatorul alege el însuşi punctele caracteristice astfel încât, în funcţie de scara de raportare, să se poată reconstitui cât mai fidel forma detaliului respectiv. Se face observaţia că, prin descompunerea în puncte caracteristice, limitele detaliilor de formă oarecare se liniarizează, descompunându-se în linii frânte.

Figura Descompunerea detaliilor de planimetrie în puncte caracteristice a- contur liniar, b- contur oarecare, liniarizat Pentru redarea reliefului terenului şi stabilirea poziţiei în înălţime a punctelor, se aleg puncte caracteristice la schimbarea pantei terenului figura 7. Numărul de puncte depinde atât de scara de reprezentare, cât şi de accidentarea terenului; scopul este de a putea reconstitui relieful terenului. Dacă schimbarea de pantă este insesizabilă, atunci se pot considera puncte la distanţe egale, funcţie de scara reprezentării.

TOPOGRAFIE - Note de curs

Alegerea punctelor caracteristice în profil vertical Fig. Proiecţia ortogonală a punctelor în planul de proiecţie Punctele de detaliu se proiectează prin perpendiculare în planul de proiecţie Corolar cu acest principiu, rezultă două observaţii importante figura 7. Ridicările în plan se execută în cadrul unei reţele de sprijin, determinată pe baza reţelei geodezice de stat Reţeaua poate fi de nivelment sau de triangulaţie, după caz.

În caz de nevoie, dacă punctele existente sunt considerate ar fi prea rare pentru nevoile curente, reţelele se pot îndesi prin metode topografice adecvate până la atingerea unei densităţi corespunzătoare.

Numai în condiţii speciale se admit lucrări bazate pe reţele independente de trasarea metodei liniilor de tendință geodezică de stat. Un punct odată staţionat dacă din el s-au executat măsurători este considerat punct vechi cunoscutservind în continuare la determinarea altor puncte noi.

Rezultă deci că, întotdeauna în teren se începe trasarea metodei liniilor de tendință staţionarea în puncte vechi şi vizarea spre alte puncte vechi vize de referinţă şi apoi se duc vize spre punctele noi vize de determinare. Punctele din reţeaua de sprijin şi de ridicare se marchează şi se semnalizează în conformitate cu reglementările legale. Există reglementări care stabilesc cum se marchează în teren un punct cu coordonate cunoscute pentru a-l putea păstra şi folosi ulterior determinării lui şi cum se semnalizează acesta pentru a-l putea face vizibil de la distanţă.

Marcarea şi semnalizarea se face în funcţie de importanţa punctului, după cum se va arăta mai jos. Ridicările în plan se execută într-o ordine bine stabilită Această ordine se referă la: proiectarea lucrărilor operatorul se documentează asupra caracterului lucrării, a reţelei geodezice în zonă, alege metoda şi instrumentele adecvate obţinerii preciziei cerute etcmăsurători în teren, calcule, raportarea desenarea punctelor, controlul şi recepţia produsului grafic care rezultă în final Alegerea soluţiei Principiul referitor la alegerea soluţiei pentru ridicarea în plan spune că operaţiunile se fac astfel ca rezultatul măsurători, piese desenate să fie adecvat preciziei cerute, dotării cu aparatură topografică.

Alegerea punctelor din reţeaua de îndesire sau din reţeaua de ridicare este proprie fiecărui operator şi-l caracterizează din punctul de vedere al cunoaşterii metodelor topografice. Cu toate acestea, produsul final plan de situaţie, profil trebuie să fie acelaşi, de aici rezultând şi caracterul de unicitate al reprezentării Marcarea şi semnalizarea punctelor în geodezie şi topografie Punctele reţelei de sprijin şi de ridicare se marchează şi semnalizează corespunzător.

Prin marcare se înţelege operaţiunea de fixare în teren a unui punct odată determinat, în scopul unei folosiri pe o durată mai lungă de timp. Prin semnalizare se face vizibilă trasarea metodei liniilor de tendință la mare distanţă poziţia unui punct cunoscut vechi.

Marcarea punctelor se face diferit, în funcţie de reţeaua din care fac parte şi de importanţa punctului. Punctele din reţeaua de planimetrie se marchează funcţie de ordinul lor astfel: - punctele reţelei de ridicare punctele de drumuire se marchează în teren natural prin ţăruşi de lemn din esenţă tare, bătuţi până la nivelul ternului şi având un cui în capăt punctul matematic.

Dacă se consideră necesar, pentru uşoara reperare ulterioară a punctului de staţie se poate folosi un ţăruş martor figura 7. În intravilan 6 10 sau în orice terenuri tari, punctele se marchează prin cuie metalice de cm lungime. Marcarea punctelor de drumuire: a- ţăruş cu cui, b- martor - punctele din reţeaua de sprijin se marchează cu borne din beton armat în formă de trunchi de piramidă.

Punctele din reţeaua geodezică se marchează prin borne cu dimensiunile 17x3x80 cm, iar cele din reţeaua de îndesire cu borne de 14x0x80 cm, conform cu STAS şi La partea superioară se înglobează punctul matematic, de fapt o tijă din fier beton de 6 8 mm diametru figura 7. Marcarea la subsol se execută din mici dale de beton, cărămizi sau piese speciale, pe care se gravează repere care materializează punctul de triangulaţie la subsol.

Marcarea pe teren a punctelor din această categorie se face astfel încât: reperul de la subsol să fie pe aceeaşi verticală cu punctul matematic, borna să fie amplasată în poziţie verticală şi să se respecte aşezarea stratelor.

Marcarea punctelor din reţeaua de sprijin: a- cu bornă din beton armat: 1: bornă, : umplutură din pământ, 3: strat avertizor, trasarea metodei liniilor de tendință piesă cu reper; b- refacerea direcţiei verticalei martorului din subsol; c- reconstituirea bornei distruse: 5: bornă nouă, 6: martor vechi, nemişcat etape: În cazul în care borna este distrusă, ea poate fi înlocuită, respectând următoarele se identifică locul unde a fost amplasată borna, se sapă până ce se ajunge la stratul avertizor, care se îndepărtează cu mare grijă, pentru a nu se deranja martorul.

În mod obişnuit stratul 7 opțiuni de investiții pe internet avertizor este alcătuit dintr-un material străin solului în care se sapă zgură, cărămidă mărunţită etcse întind două sfori trasarea metodei liniilor de tendință marginea gropii astfel trasarea metodei liniilor de tendință firul cu plumb coborât la intersecţia lor să cadă deasupra reperului de la subsol figura 7.

Punctele din reţeaua de nivelment se marchează de asemenea în mod diferit, după importanţa lor. Pe cuprinsul drumuirilor de nivelment geometric de toate ordinele, trebuie să se marcheze pe teren puncte la distanţa de 5 7 km unul de altul, prin repere de nivelment, mărci sau borne nivelitice. În centrele populate, eventual industrializate, punctele trebuie să se marcheze la distanţe de m unul de altul. Bornele de nivelment pot fi permanente în reţeaua de nivelment geometric de stat şi provizorii.

Punctele din reţeaua de înaltă precizie ordinul I şi II se marchează prin repere subterane în gropi adânci de minim 3 m, până la un strat stabil din punct de vedere geologic şi la minim 1m sub adâncimea maximă de îngheţ. Instrucţiunile tehnice prevăd să existe astfel de repere fundamentale la fiecare km.

Mărcile la sol se fixează în terenuri stâncoase sau în construcţii masive şi vechi din beton figura 7. Reperele consolă sunt turnate din fontă şi conţin consola, pastila emisferică pe care se aşează mira şi o placă pe care este înscrisă cota sau numărul de ordine al mărcii. Aceste repere se montează pe clădirile vechi în terenuri stabile, la minim 50 cm de la sol figura 7. Pentru lucrările de nivelment curente se pot folosi şi reperi provizorii borne din beton armat, buloane metalice, ţăruşi din lemn etc.

La marcarea fiecărui punct din reţeaua de nivelment se întocmeşte o schiţă şi o descriere topografică, care să cuprindă elementele necesare identificării sigure pe teren. Marcarea punctelor de nivelment: a- marcă la sol, b- reper consolă: 1- zid, stadie, 3- pastilă semisferică, 4- consolă, 5- loc pentru înscrierea cotei sau a numărului curent Semnalizarea punctelor are rolul de a face punctele marcate vizibile de la distanţă.

trasarea metodei liniilor de tendință faceți bani online acum fără investiții

Pentru toate tipurile de semnal este foarte importantă cunoaşterea înălţimii semnalului. Punctele din reţeaua de planimetrie se semnalizează diferit după tipul lor.

Punctele din reţeaua de ridicare de drumuire se semnalizează prin jaloane, stadii sau prisme reflectoare figura 7. În timpul vizării, jalonul trebuie ţinut în poziţie verticală. Stadia se aşează pe punctul matematic cu linia ei mediană şi se menţine verticală în timpul vizării cu ajutorul unei nivele sferice ataşate. Prisma reflectoare face parte din dotarea staţiei totale.

1. INTRODUCERE 1.1

Jalonul prismei, ţinut în poziţie verticală, este folosit la vizarea direcţiei semnalului pe care este instalat a b c Figura 7. Semnalizarea prin: a- jalon, b stadie, c- jalonul prismei reflectoare Punctele din reţeaua de sprijin se semnalizează prin jaloane, balize sau piramide. Baliza figura 7. Balizele se aşează excentric de borna pe care o semnalizează, de regulă pe direcţia N faţă de bornă, introducând popul într-o cutie din lemn.

Popul se proiectează la sol într-un punct care poate sau nu să coincidă trasarea metodei liniilor de tendință punctul matematic al bornei. Atunci când se construieşte un punct nou, se face mai întâi semnalul şi apoi se montează borna la verticala popului. Dacă punctul este deja bornat, atunci se măsoară obligatoriu excentricitatea între bornă şi proiecţia semnalului şi orientarea acestei direcţii.

În sectorul forestier se foloseşte des şi semnalul în arbore, care este de fapt tot un pop vertical cu fluture, dar instala pe fusul unui arbore. Dacă acesta este din specii de răşinoase, atunci popul se prinde de fusul arborelui figura 7. Evident, fluturele trebuie să depăşească în înălţime arborele pe care este instalat sau plafonul superior al pădurii, dacă arborele este în masiv.

  1. Opțiuni de strategie Delta neutru
  2. Cum se construiește un grafic exponențial în Excel. Instrumente de prognoză în Microsoft Excel
  3. Cu aceasta, puteți înțelege vizual ce dinamică au datele din care este construit graficul.
  4. Lucrarea la curs: Aproximarea unei funcții prin metoda celor mai mici pătrate.
  5. TOPOGRAFIE - Note de curs - PDF Free Download

Trebuie măsurată excentricitatea între proiecţia popului coborâtă la sol cu un fir cu plumb şi bornă şi direcţia ei. Excentricitatea se măsoară cu o ruletă de buzunar, iar orientarea cu o busolă de buzunar. În zonele de şes, unde vizibilitatea nu este asigurată la distanţe mari, se folosesc piramide cu poduri, care asigură vize până la distanţe de km figura 7.

Asevedeași