Linia tendinței legii puterii

linia tendinței legii puterii

Echilibrul static[ modificare modificare sursă ] Echilibrul static a fost înțeles înainte de inventarea mecanicii clasice. Obiectele în repaus au forță totală acționând asupra lor egală cu zero.

De exemplu, un obiect pe o suprafață orizontală este tras atras către centrul Pământului de greutate. În același timp, forțele de la suprafață opun rezistență forței îndreptată în jos printr-o forță egală, îndreptată în sus denumită forța normală.

Redă fișierul media Masă suspendată de un fir. De partea inferioară a masei se atașează un alt fir. Dacă firul de jos este tras brusc cu o forță mare, acesta se rupe și masa rămâne agățată de firul de sus. Dacă firul de jos este tras cu o forță ce crește încet, cel de sus se rupe și masa cade. În primul caz, inerția masei și timpul scurt cât acționează forța nu permit transferul efectului forței asupra firului de sus.

Situația este una în care forța totală este zero și nu există accelerație. Pentru o situație fără mișcare, forța de frecare statică echilibrează exact forța aplicată, având ca rezultat absența accelerației.

Frecarea statică crește sau scade ca linia tendinței legii puterii la forța aplicată, linia tendinței legii puterii la o limită superioară determinată de caracteristicile contactului între suprafață și obiect.

  1. Беккер был смуглым моложавым мужчиной тридцати пяти лет, крепкого сложения, с проницательным взглядом зеленых глаз и потрясающим чувством юмором.
  2. Inerție (fizică) - Wikipedia
  3. Forță - Wikipedia
  4. Opțiunea este că

De exemplu, un obiect suspendat pe un cântar cu resort vertical este atras de greutatea care acționează asupra lui, echilibrată de o forță aplicată de forța de reacție din resort, egală cu greutatea obiectului.

Cu astfel de unelte, s-au descoperit unele legi cantitative ale forțelor: aceea că forța gravitațională este proporțională cu volumul pentru obiecte cu densitate constantă fapt exploatat multă vreme pentru definirea greutăților standard ; principiul lui Arhimede pentru flotabilitate; analiza lui Arhimede privind pârghiile ; legea lui Boyle pentru presiunea gazelor; legea lui Hooke pentru resorturi.

Acestea au fost formulate și verificate experimental înainte ca Isaac Newton să enunțe cele trei legi ale mișcării.

Echilibrul dinamic a fost descris pentru prima oară de Galileicare a observat că anumite presupuneri ale fizicii aristoteliene sunt contrazise de observații și de logică.

Galilei și-a dat seama că simpla adunare a vitezelor impune inexistența unui sistem de referința absolut.

sensul de a face bani pe bitcoin câștigați bani buni vizionând videoclipuri

Galilei a concluzionat că mișcarea cu viteză constantă era perfect echivalentă cu repausul. Aceasta contrazicea noțiunea lui Aristotel de stare linia tendinței legii puterii de repaus la care tind obiectele cu masă.

Experimente simple au arătat că înțelegerea de către Galilei a echivalenței repausului cu viteza constantă este corectă. De exemplu, dacă un marinar ar scăpa o ghiulea din vârful catargului unei corăbii care se deplasează cu viteză constantă, fizica aristoteliană ar crede că ghiuleaua cade direct în jos, în timp ce corabia se deplasează sub ea.

Astfel, într-un univers aristotelian, ghiuleaua ar cădea în urma bazei catargului unei corăbii în mișcare.

câștigurile pe rețelele bot învățând cum să faci bani online

Dar, când acest experiment este efectiv efectuat, ghiuleaua cade întotdeauna chiar la baza catargului, ca și cum ar fi știut că se deplasează cu corabia în timp ce era în cădere, separată de aceasta. Deoarece nu există nicio forță orizontală aplicată ghiulelei în timpul căderii, singura concluzie rămasă este aceea că ghiuleaua continuă să se miște cu aceeași viteză ca și corabia în timp ce cade.

Astfel, nu este necesară nicio forță pentru a ține ghiuleaua în mișcare cu viteză constantă înainte.

unde puteți câștiga rapid un milion câștigurile pe piața opțiunilor binare

Aceasta este definiția echilibrului dinamic: când toate forțele ce acționează asupra unui obiect se anulează reciproc dar obiectul continuă să se deplaseze cu viteză constantă. Un caz simplu de echilibru dinamic are loc în cazul mișcării cu viteză constantă pe o suprafață cu frecare cinetică.

Într-o astfel de situație, este aplicată o forță în direcția mișcării, în timp ce frecarea cinetică se opune și este exact egală cu forța aplicată. Aceasta dă o rezultantă egală cu zero, dar, deoarece obiectul a pornit cu viteză nenulă, el continuă să se miște cu viteză nenulă.

câștigați bani rapid pe Internet fără a investi bani opțiuni de la 100 pe zi

Aristotel a interpretat greșit această mișcare ca fiind cauzată de forța aplicată. Totuși, când se ia în considerare frecarea cinetică, este clar că nu există nicio forță rezultantă ce determină mișcarea cu viteză constantă. Bosonul W trece între două puncte de intersecție ce reprezintă o respingere În fizica particulelor modernă, forțele și accelerația particulelor sunt explicate ca schimb de particule purtătoare de impuls.

Cu dezvoltarea teoriei cuantice de câmp și a relativității generales-a conștientizat că forța este un concept redundant ce rezultă din conservarea impulsului 4-impulsul relativist și impulsul particulelor virtuale din electrodinamica cuantică.

Conservarea impulsului, din teorema lui Noetherpoate fi calculat direct din simetria spațiului și este, de regulă, considerat mai fundamental decât conceptul de forță.

Astfel, forțele fundamentale sunt denumite mai exact interacțiuni fundamentale.

Inerție (fizică)

Această descriere se aplică tuturor forțelor ce reies din interacțiunile fundamentale. Deși este nevoie de descrieri matematice complexe pentru a prezice, în detaliu, natura unor astfel de interacțiuni, există o cale simplă de a le descrie prin utilizarea diagramelor Feynman. Într-o diagramă Feynman, fiecare particulă materială este reprezentată ca linie dreaptă ce se deplasează prin timp, care de regulă crește către dreapta.

Particulele de materie și antimaterie sunt identice, cu excepția direcției de propagare a lor prin diagrama Feynman. Liniile de univers ale particulelor se întâlnesc în punctele de intersecție, iar diagrama reprezintă orice forță ce apare dintr-o interacțiune ca având loc în acel punct cu o schimbare instantanee de direcție a liniilor de univers ale particulei.

Motivarea şi obiectul Avizului 1. În ultimele decenii, relaţia dintre cele trei puteri ale statului legislativă, executivă şi judecătorească a suferit transformări. Puterea executivă şi cea legislativă au devenit mai interdependente. Puterea legislativului de a cere socoteală executivului s-a diminuat [1]. În acelaşi timp, rolul puterii judecătoreşti a evoluat.

Particulele purtătoare sunt emise din punctul de intersecție ca linii ondulate similare undelor și, în cazul schimbului de particule virtuale, sunt absorbite de un punct de intersecție adiacent. De exemplu, o diagramă Feynman poate descrie pe scurt cum un neutron se dezintegreazărezultând un electronlinia tendinței legii puterii protonși un neutrinointeracțiune mijlocită de aceeași particulă purtătoare responsabilă pentru forța nucleară slabă.

Când viteza unui obiect crește, crește și energia sa, și deci crește masa echivalentă inerția. Astfel, este nevoie de mai formula pentru calcularea opțiunilor forță pentru a-l accelera, decât la viteze mai mici.

Legea a doua a lui Newton F.

Asevedeași